A dracului imaginatie. Ce viteji suntem in gandurile noastre. Sau cel putin eu. Cat de repede iti creezi un plan, ce simplu e sa stii ce-ti doresti si cat de greu e sa te pornesti. Ale dracului implicatii cu consecintele pe termen lung ale mamii lor. Rahat cu perje. Nu merge dom’le. Rationamentul ar trebui sa fie calitatea unor fiinte superioare. Il avem si noi. Dar e un defect. Inapoi in cusca. Ne mai auzim.

http://ceatademedicinisti.wordpress.com/

Acum nu-i decat praf pe acolo.  Praf si frig. Pe pereti mai zac parasite litere cu insemnatate. Daca nu-i nimeni sa le citeasca, ce insemnatate mai au ele? Ce zgomot face un arbore in cadere, daca nu-i nimeni in padure sa-l auda?

Si ploua, si-i frig, si te inchid pe dinafara si rad. Razi si tu. Te-am prins de data asta. Apoi deschid.

Mainile tale.

Mainile ei.

Aer dulce de pustietate, incearca acum sa acoperi ce-a mai ramas din nimic.

Nimic din nimic… nimic la patrat. Fanfara canta. Frunze uscate zboara in jur si tu te uiti pierdut. Carje ce sprijineau odata trupul firav, ce-l ajutau sa se afunde fara vreun tel in nestire, s-au frant sub greutatea gandului. Puschele pe limba si besici in talpi. Birjar, o tarie te rog si du-ma unde vrei tu.